tu crezi că raiul s-a mutat aici
într-un oraș unde orbii vânează felinare din tramvaie
aici unde copiii nopții strâng în podul palmei venele pâmântului
împletite ca niște trupuri de îndrăgostiți
peste care oamenii îmbrăcați în metal aleargă și scuipă foc
când se șuieră atingeri.

eu cred că raiul s-a mutat acolo
într-un oraș unde bătrânii au uitat să moară
și amintirile lor îți păstrează viața agațată-n urechi
ca doi cercei diferiți
un capăt iarnă iar celălalt...
celălalt primăvară
acolo unde vântul aduce păsări albastre să deseneze streșini
pentru frunțile ce au uitat că seninul nu încape într-o călimară

pentru tine îngerii se îmbracă în blugi și nu au părul blond
....e roșu deseori încâlcit sau prins în coadă
pentru tine îngerii sunt copiii cu bocanci care se joacă în stradă
și sar în bălți de ploaie până le cresc în umeri curcubee
pentru tine ei sunt cei care greșesc și pot să râdă într-un colț de gură
iar celălalt să plângă până la următorul sărut

pentru mine îngerii au două inimi și fac jogging între lumi
dimineața pleacă la serviciu iar seara își pun în spate
ca un rucsac în mii de culori
un alt fel de aripi
noaptea le așează în dulapul meu
să le port când cerul este prea departe să-l ating cu mâna

îngerii noștri poartă bocanci și după fiecare ploaie sar în bălți de cer deschise
până-și fac aripi din curcubeu și zâmbetele lor strălucesc în noroaie

îngerii...
îngerii suntem noi
și lumea asta toată e raiul nostru de vise.