avea un asterisc în dreptul inimii făcea trimitere la
goran Bregović cu orchestra sa de nunți și înmormântări
părea cineva indefinit în raport spațial dar asta numai atât cât
să îmi intre în vene și să plece și iar
să îmi intre în vene spunea că a mers mult până să știe
singuratatea e o școală cât viața după care își pierde utilitatea
ne poartă într-o mașinărie tactilă din carne și sânge
ne ține într-o beție ne
și iată că într-o zi înflorim liliacul nimănui baj baj dobrila*
eu îi râdeam fluturând o eșarfă roșie de la distanță cu mici zurgălăi
click-click
liliacul nimănui liliacul nimănui hai să furăm liliac
tu nu m-ai iubit niciodată arată-mi o noapte cu mine
credibilă
în care eu să fiu eu înțelegi perfect cum vine asta
și visam că ne culcăm pe lemnul acela pe negru
dintr-o poezie mai veche a mea de palisandru aici totul e vechi
ne ținem așa de mâini
ca și cum am zbura împreună din scenă în scenă
uite cum plouă departe sub lume îi șopteam cu o atingere
pe care o știam de la el și uite cum timpului
ca unui mim care nu mai poate
îi curge rimelul pe obraji

* baj baj dobrila