De la distanța dată,
Nu văd prea clar și-atunci,
Imaginea-i prea lată,
Nu-ncape-ntre uluci.

Percep ca o pictură
De Picasso grăbit,
În care ochi și gură
Sunt ca la zugrăvit.

Pe stâlpul de culoare
Profilul unui om,
Cu un pantof prea mare
Și degete de pom.

Cu fața și mai verde
Și guler înălțat,
Cu ochi și... nu mă vede
Cu capul ridicat.

Piciorul stă în aer.
E ca și cum pășește
Cu fața lui de fraier
Și ochi ce văd...orbește.

Dar, totu-i o pictură.
Un om ce stă pe stâlp,
Cu ochi lipiți de gură
Și aer ca de tâmp.