iau singurătatea cu mine
în toate lucrușoarele
pe care mi le împăturesc cu grijă în troller
apoi mă așez la geam
mă ascund mă înalț
pornim spre un capăt de vânt
înspre munți

tu mă privești ca pe cea mai neclară femeie
și îmi spui
hai să ne povestim viețile cât fumez o țigară
mă simți rece-albastră
nu ți-am spus dar mi-e teamă de oameni care pleacă
de-o umplere dulce-amară
de-o iluzie somnoroasă într-un nescafe strong. early morning.

ajungem târziu și e frig
un fotograf nebun îmi cere să schimb
rochii negre și stări
din pricini necunoscute am să-ți spun
despre un tatuaj pe gât și-un poem scris pe drum
și-n răstimpuri de zâmbete lucrate-n obiectiv
am să te las să mă privești în ochi

sunt cea mai tragică femeie
când tu mă crezi bestial de frumoasă