Te chem izvoarele sub lună,

Cernând pe zări de-a lungul

Suspine-n mândra ta cunună

Ce-au stins demult amurgul…

În vis de-argint, parfum de stele

Îți scaldă a ta chemere

Pe-ntinse ape care-ți țes

O infinită mare…

Te-adun din miile de lacrimi

Să-ți scriu un rând – poveste,

Pe când sfârşitu-mi cade-n patimi –

Şi-acord de carte este…

Te chem să vii, iubită moarte

De glasul tău mi-e dor;

S-aud furtuna peste poate

Cum plânge-un muritor…