Numele mi l-am pus
atunci când mi-am ars poeziile,
patru sute.
Nu știu
dacă m-am născut
pentru a doua oară
dar țin minte
că atunci am plâns.

Un prieten mi-a spus
că sunt altruist și poate
prea radical,
dar ce înseamnă asta,
la întruniri învățăm
despre infrastructurile critice,
e de ajuns că avem
o aripă ruptă.

Furtuna solară
este o certitudine
ca și pandemiile,
dar omenirea rezistă
cu focul ei primitiv,
noi ne cunoaștem la târg
unde mimăm
un troc de aripi căzute
date la schimb pe un pumn
de lumină.

Dimineața este mediul meu,
când îmi inspectez linia vieții,
unde păcatele au lăsat
semne adânci peste dermă,
cu același ciot de creion
îmi adun gândurile
obscure pierdute-n
groapa marianelor.
Nu e urmă de om
doar văluri de abis
ale lămpii ce curge.

Mă hrănesc
cu firimiturile rămase
din zborul păsărilor Phoenix,
vinovat de o chemare
ce pare a fi neînțeleasă,
îmi strâng durerea
penelor moarte
tulburat
când mă satur
apoi plec a renaște.

Mă numesc Renard,
numele mi l-am pus
atunci când mi-am ars poeziile,
patru sute,
acum poate și un pic.
Nu știu
dacă m-am născut
pentru a doua oară
dar țin minte
că mă trezesc dimineață
plângând.