îmi spuneai să am grijă ca nu cumva să fiu exmatriculat
din sufletul tău pentru absență
și-mi dau seama că n-am fost un elev prea bun
nici măcar liceul nu l-am terminat în tine

și anii trec pe lângă mine v
fără să-și scoată pălăria
de parcă n-aș plăti ca toți taxele
pentru dreptul la viață

sunt un vierme v
am tot încercat să te creez din coastele mele
dar mi le-au furat câinii
și le-au mâncat undeva pe după tomberoane

am fost condamnat să descompun oamenii încă de vii
să mănânc din unii și să vomit în alții
să polenizez ca o albină aceste siluete
care n-au idee câtă poezie se spânzură în mațele lor

am început să mușc din mine v
ca să dispară adresa sufletului meu de pe hartă