Ii spui că o iubești la fel ca ieri
și nu-ntelegi de ce stă încruntată,
Că doar o fascina atât de mult
iubirea ta să-i fie declarată…

Si-i tot repeți:nimic nu s-a schimbat,
Noi ne iubim la fel ca înainte.
Ea te privește calmă, prea cuminte,
dar cerul ei acum pare surpat…

Perseverezi, o-mbraci în dulci rostiri,
Sperând că zâmbetul o să-i răsară,
O împresori cu vinovate ispitiri,
Dar ea, străină, nu se înfioară…

Si nu pricepi de ce v-acopăr norii
Si nu mai este vara azi în toi,
Ce ploaie te cuprinde și ce teamă!
Si ai uitat deja ce-nseamnă noi…