a uitat să se ridice. ar fi putut.
apasă cu degetul romburile de pe covor
ca și cum ar omorî furnici

perdeaua se umflă
cineva a uitat fereastra deschisă
nu. nu vine nimeni și ceva
în piept
îi taie răsuflarea îi fură din aer

niște bărbați rulează covorul
împachetează și pleacă

nu se mai zbate. somnul crește din
tălpi

și se gândește la țestoase.
dacă ar sparge scoarța
dacă ar ajunge la apă
dacă ar reuși să se ascundă

nu vine nimeni camera se zguduie
drumul e sfărâmicios lumina fuge
după bec intră în fire când o fixează

îl ia de mână și pleacă

*

în urmă
furnici aleargă de la un
capăt la altul