Vizuina caldă a morții.
Pătura miroase a mâții
pe care i-am aruncat în râu.
Pisica îi mai caută încă,
eu caut un loc în care să mă ascund.
Mă privește cu ură, cu spaimă,
de parcă ar ști.

Mănânc pâine.
Va fi o iarnă lungă, îmi spun,
vor pune mai multă miere în stupi
și-n casă va fi cald
și în pat va fi cald
va fi cald sub pătura aia
ca și cum
m-aș ascunde.