totul trebuia să fie altfel, să urcăm un deal,
să ne rostogolim la vale și valea să nu se mai termine,
apoi, ar fi trebuit să apară o pădure deasă,
cu tine, târâind sania printre crengi,
până în spatele lucrurilor,

dar tu, tu erai demult rătăcit prin pădure,
căutând lemne de foc
și iepuri zbanghii pentru o frumoasă adormită
și urmele acoperite de o ciurdă de urși,
și eu prea bogată să iau, și tu prea sărac să dai,

de asta îți spun, de-acum înainte nu mă atinge,
taciturnul meu,
iată visul, liber de mine,
se ridică spre cer ca un zmeu de hârtie,
un copil reușește să-l prindă pentru când va fi mare.


(Dulcele meu asasin, 2016)