în sânge simt cum timpul spre nord se răsucește
cumva să-mi dea de știre că merele se coc
când înțelept devine acel ce nebunește
n-a mai simțit iubirea nici apă și nici foc

acuma simte dorul cum caută și scurmă
pământ străin cu drumuri pe care pleci plângând
ți-am spus că din iubire avea să mai rămână
ceva ca și o boală în care-nveți tăcând

cum să nu crezi în iele de mine de-or să-ți spună
cum să nu-ți fie teamă de ape în vâltori
să nu uiți toamna noastră cea care ne cunună
să știi că în iubire se moare mii de ori