Acum sunt o femeie fără vârstă
am foamea potolită
odată am ținut în brațe întreg universul
acum doar îl observ.

De când mă știu uit de la mână pân' la gură
dar trupul meu n-a uitat nimic
sunt pergament mesopotamian
bine tăbăcit.

Cu capul în nori am trăit
vise pe care nu și le-ngăduiau nici regine -
acum cu cadavrele lor minciunoase
mă hrănesc nu doar eu dar și pe tine,
cititorule!