prin sângele meu herghelii de cai-de-mare pasc alge
ei consumă excesul de carbon și produc dragoste
fără ei și fără gândul că exiști
aș rătăci prin lume ascunzând sub manta otrăvuri de metal topit

când mă urmezi de fapt te consumi de miliarde de ani
ești soarele – orice tulburare a ta mă usucă
mărturie ar putea depune ochiul dinspre est
întâiul îți zărește răsăritul

demonii se strâng în felia subțire de lună
îmi răscolesc apa din trup îmi oxigenează visele
când dormi umbra ce se naște în ceruri
provoacă în lumină eclipsă

abia aceasta este setea din care se naște
„o altă planetă imensă străină și grea”
izvoarele toate prefăcute în ploaie
atrase de tine
în sus vor cădea