am un prieten, vechi,
ce-mi spune zilnic două...
sau mai multe cuvinte
îl știu din viețile trecute,
avea părul albastru
și mâinile pline de lut,
modela suflete
în timpul său liber...

n-am vorbit cu nimeni despre Dumnezeu,
mai ales cu oamenii
ei nu tac niciodată,
nici când dorm
ei și în vis cântăresc,
măsoară, fac procese...

de la o vreme nici eu nu vorbesc
am ales să tac împreună cu Dumnezeu...

ziua mă prefac în pasăre, și zbor,
zbor până când cerul și pământul
se amestecă devenind Rai, apoi iad
și rugăciunile își pierd sensul
și... iar tac, și... iar mă rog
până când se milește Dumnezeu
să-mi dea alt suflet