ești aerul din mine inspirat
sub formă de rășine
draga mea.
așa de mult încât, neapărat,
când bate vânt prin cetini
te-aș avea.

căci de a respira
sublim la gram
nu-i om să nu-și dorească ca avarul,
că cum pentru la cai
jeratic neam
nu-i, dacă pică schimbul
cu amnarul.

căci mă adapi,
fecund,
select,
letal.
și cum ar fi, nu știu, de-ai dispărea,
că cred că m-aș uita într-un oval
de sticlă-n raftu’
cinci.

și aș murea…