Din gheme gri curg lăcrimȃnd
Cistale reci, cristale vii,
Spălȃnd sub pustiite vii
Pămȃntul cald, pămȃntul blȃnd.

Pe frunze moi și ruginii
Rafalele trec rȃnd pe rȃnd
Și-n tristul tȃrg nu-i nici un gȃnd
S-asculte-al toamnei simfonii.

Pe deal se-aude vrȃnd-nevrȃnd
Clopotnița cu nostalgii,
Iar glasul ei cu profeții
Colindă-n noapte tremurȃnd
Prohodul celor încă vii.