Timpul trece pe lângă mine,
radarul meu nu e setat
să fixeze viteza timpului absolut.
Eu mă învârt
cu trei milioane trei rotații pe secundă
în centrul universului, sau
poate universul
se învârte în jurul meu.
Și nu înțeleg
unde, cum și când
am pierdut o oră.
Adică șaizeci minute
sau trei mii șase sute secunde,
cheia destinului meu.
Încerc să răscolesc infinitul,
răsturnând planete-n ocean;
soarele de pe oricare cer
se ascunde într-o gaură neagră…
Iar mie mi se termină creionul
făcând calcule cu limită
pentru o ecuație simplă,
mereu îmi dă rezultatul
o constantă c.
c egal, situație fără rezultat.

Eu știu,
chiar dacă nu ești de-acord
că timpul
nu le poate vindeca pe toate.
Dar poate voi găsi,
o oră pierdută,
sau
măcar să îmi găsesc sfârșitul.