gilda în sala de-așteptare


gilda era

femeia cu unghii crescute roșu

avea spatele gol

întors la pianist

pe pielea ei înflorea neagru

povestea fiecărei zile

iar vocea îi ieșea dintre buze

o limbă de cameleon

lovea între ochi

în punctul acela în care

linia vieții se intersectează cu uitarea

un admirator și-a smuls din piept

un kilogram de carne

i l-a întins

iar Gilda și-a lipit o secundă

vârful limbii de ea

ca o pisică tărcată

pereții sălii au juisat

și nimeni n-a pomenit vreodată de asta





gilda la metrou



gilda intră în stația de metrou

achtung achtung

pe umerii ei blană de vulpe argintie

trei dobermani în lesă

un bărbat în salopetă mătură

umbra ei cu aripi de molie

comtabilii mor

cu servietele la piept

se scrie la ziar

apoi se uită



gilda și insectarul



gilda are un insectar

ține în el

mâinile bărbaților care au atins-o

și-l așează sub pântec

înainte să adoarmă

cresc copii în fiecare noapte

au ochii iepurilor

loviți noaptea de tir

gilda știe

că într-o zi

cerul se va rupe

ca pânza unui sac

sub greutatea noastră



gilda se întoarce în salon



gilda mănâncă rodii

pe cearceaful de spital

o soră medicală

se uită peste umărul ei

la copilul care scuipă glonte după glonte

până salonul se umple

pe frontul de vest

cerul se sparge albastru

în ochii sodaților căzuți

în iarba înaltă