Ai toată viața înainte

Ai toată viața înainte
și cea de-apoi, fără cuvinte,
centaurul le știe, toate,
e filosof și are carte,
piticul roșu umblă-n lume,
iubirea n-are nici un nume,
dar roșul este ucigaș,
omul o știe, e părtaș.
Apoi urmează o poveste,
Pacientul tace, nu mai este,
Cutia neagră din avion,
a fost ascunsă de-un poltron.
La Sfântu-Așteaptă eu mă-nchin,
Ah, ochi albaștri, păr divin,
La Tiffany se bea cafea,
Mă cheamă iar iubita mea,
Astfel scria un biet nebun
Iubind pe un afet de tun.

BORIS MARIAN