Neliniștea scormonește în privirea unei iepe
rămasă doar o gloabă într-un sat de munte.
Musca o ignoră, nu are timp să o mai înțepe,
destinul ei acum are doar ocolișuri, pante.
Bătrânețea care o curtează uneori prea des,
nu este decât o viperă periculoasă, la pândă
ce o mușcă dezlănțuită, care nu a înțeles
că viața ei a fost crudă, nicidecum blândă.

Iapa și-a făcut planul ei chiar în amănunt,
este o gloabă, dar a fost o frumoasă până moare.
Îi va o copită stăpânului, va avea ultimul cuvânt,
nici în cap, în coadă nu o va doare.
Viața ei deja e terminată, s-a dus,
nu mai are nimic pe lume de pierdut.
Răsăritul este mereu răsărit, nu apus,
în fața morții, ești dezarmat, ești mut.