Te-ntreb: prindem steaua asta
sau o lăsăm să mai cadă, tragem
obloanele sau ne trezim? Femeia-
minciună nu-și schimbă croiala,
nici drum.

Vezi, tot în rochie sunt, cu
copilul de mână, aceleași arginturi
purtând, dar totul depinde de
reglarea luminii și semnul acesta
de fum.

Și ardem încet, aproape erotic,
în pelicula veche de film. Bate
și-un clopot, când fără de știre,
ceva cald și leneș mă scoate afară
din scrum.