Tu ești singura iubire
pe care
să o definesc
nu pot.

Caut sensul ei în noapte;
întreb visul,
întreb steaua,
întreb luna știutoarea,
întreb crengile
și-ntreb marea...
nimeni nu-mi răspunde...

Apărut din amintire
ai venit cu dulce glas,
dar,
când versul meu s-a terminat,
te-am căutat;
erai plecat...

Când și când, în zori de ziuă,
când lumina se răsfață,
iți trimiți, ca o solie,
scris marunt
pe aripi lungi
de revenire tandră.

Și, totuși...
Tu ești singura iubire
pe care
să o definesc
nu pot...