Timpul trădează asincron.
Întinzi mâna și dai peste zidul aplecat
de deasupra
de parc-ai fi într-o criptă.

Prin mijlocul orașului trece o panteră de gheață
rânjind.
În urma ei o șleahtă de hiene
apoi tristețea care binecuvintează cu trei degete
trecători muribunzi.

Într-o zi
va fi uitat
acest cântec abia viu
care acum se târăște pe pietre.

Biletul va rămâne încă
pe noptieră
pe el, mâine, nu se va mai desluși nimic
- așa trădează timpul -
ștergând cu o linie prin aer
apoi se desprinde
în-cet.

Pe mijlocul pistei de decolare
dansează un cocor.