înainte primul meu gând era să privesc
înapoi
acum stau față-n față cu tine
să nu mai văd trecutul
încarcerat între zidurile aducerilor aminte
sufletul meu nu mai este predispus la descompunere
în particule incendiate de demența
sigură pe ea
dintr-o reconstituire
ce doar pare reală
când este singură

baloane de toate culorile
de toate mărimile
mai umflate
sau
mai puțin umflate
mă înfurie și îmi sună-n timpane
desuetele comentarii
din aerul captiv
într-un derbedeu de balon
decolorat

zile cu precipitații
soare cu dinți înfipți în propriul trup
parcă ar fi foametea răului
arvunită
dintr-o stradă fără sens
ca mine.