Aș vrea să fiu metalul, ce vântul îl gonește peste vale,
O corabie pe o sângerândă, învolburată mare.
O pasăre, ce sălaș disperată-și căută,
Dar în a sălbăticiei flămânzire capu-și lăsă.
Să fiu orice, doar om să nu fiu,
Doar pe Pământ să nu-mi treacă viața-n pustiu.
Să nu văd oameni, mi-e silă de ei,
Viața mi-au umplut-o de dureri!
Blestemat să fie ceasul nașterii mele,
C-am venit fără voință pe astă lume.
Să-i fie viața grea, o durere continuă,
Celei, ce viață mi-a dat, viață nenorocită!
Să piară de boli, trupu-i de săgeți să fie străpuns,
Cu sânge și lacrimi să-i fie trupul uns.
O vecie să-i stea inima-n loc...
Mamă, fie-ți viața fără de noroc!