La răscruce, din senin,
Vânt călduț de miază-zi,
Îi săltase straiul fin,
Iarna, toată se-nroși!
*
Surprinsă-ntr-o ipostază,
Mai puțin demnă de ea,
Văzu o șireată rază,
Cum discret, o studia.
*
Ce stare, se perpelește,
Þinându-și vălul uzat,
Prin nămol se străduiește,
Să fugă. N-a apucat!
*
Îmbibat solul cu apă,
O-nrobi, și-a suferit,
Iar de sub haina-i pătată,
Ghioceii s-au ivit.
*
Să mai salte capu-n lume,
N-a cutezat. De ce oare?
De departe, dinspre culme,
Vin trei cârduri de cocoare.

15.01.2012 Aurora Luchian Vaslui