Când liniști nu-ți mai bat în geam
Să-ți încheie tăcerea,
Cum te aprinzi nu-nțelegeam
Și-ți ignoram părerea.

Tu, artă, te stingeai ușor
Până să cadă seara,
Și gândul tău prădat trișor,
Îți dezbrăca-ndoiala.

Ca și-astăzi te mai amăgești
Cu câte-o rimă crudă,
Dar muza viciului trecut
Demult nu mai ascultă.