Într-un periplu, dacă vreți,
Din ziua marți, a săptămânii,
Într-o grădină cu puieți
Văzut-am roata mare-a stânii.

Ce mai minune, chiar mi-am spus.
O mare roată de căruță
Stă cocoțat-acolo sus,
Să pară poate mai drăguță.

Cu mare fast și cu răbdare,
O albă barză-n cioc ca focul,
Își face un culcuș la soare
Iar pentru pui, mărește locul.

Mi-am spus atunci: cândva, și eu
Așa o roată-n stâlp voi pune,
Că dară nu-mi va fi mai greu
Decât ciobanului din stâne.

Căci tare-mi place cum acolo
Se-adună primăvara-n zbor,
Cum barza nu mai este solo
Și șade iar într-un picior.