Toți îmi spun că sunt urât,
N-am alt nume, doar atât!
Urâțelu-n stânga-n dreapta,
Adi-mi spun mama și tata.
*
Când la joacă, merg la școală,
Copiii mă înconjoară,
Își fac semne, șușotesc,
De ce mă disprețuiesc?!
*
Rămân singurel și plâng,
Lacrimile mi le frâng,
Le șterg pe furiș cu mâna,
Așa fac întodeauna!
*
Astăzi, Anuța, o fată,
Sufletistă, minunată,
Îmi sare în apărare:
-Hei, faceți discriminare!
*
De ce-l ocoliți mereu,
Nu v-a făcut niciun rău!
Îl cunoașteți? E artist,
Eu un bun violonist!
*
Ana ținea o revistă,
Deschizând-o spune tristă:
-Uitați-l aici, pe scenă!...
Puștii rămân în dilemă.
*
Se-mbulzesc în jur, ciorchine,
Privind la poză, la mine,
Pun întrebări uluiți,
Până-s bine lămuriți.
*
M-au privit de sus în jos:
-Nu-i urât, nici prea frumos,
A rostit ghidușa Veta.
Să-l numim de azi, Vedeta!