în patul meu
a murit cineva
îi simt zâmbetul plutind
prin cameră
mi se lipește de buze ca un sărut
și-atunci mă caut în toate oglinzile

văd urme de fum
sub candelabrul tăcerii
luminile se sting și-n oameni se așterne durerea
uitarea
o pătură caldă
pe trupul unui cal uitat afară

pășesc singuratic pe apele Styx-ului
ca un Iisus rătăcit
îl dobor pe Charon cu lovituri de vâslă
îl ofer pradă rechinilor albi

mi-aș dori să rămân
dar totul se năruie
pereții de carne putrezesc

în patul meu a murit cineva
nu plânge mamă
o singură dată se pătează cearșaful cu moarte
eu cred că o să iasă la spălat…