Egal cu astrul ce se răsfrânge-n unde,
Așa se înmiește-n noapte gândul meu.
Te strig cu ochii limpezi, te chem mereu, mereu:
Urmează-mă în taina tăcerilor fecunde!

Precum ghețarii reci în mări de sud, pătrunde,
Secantă păcii acestui lut ce, greu,
Se naște între spade neîmblânzit și eu
Ascult cadențe surde când picură secunde!

Sunt foc arzând pe margini de genune
Ce își trimite suflul spre mine, răsfrângând
Ca ape calme imagini noi și, blând,
Tu înspre mine tremuri și răsari, minune!

Canal șerpuitor prin liniști să adune
Sublime lave de inimi și de gând!