intru într-o cameră albă
am un cuțit în mână
păpuși goale împrăștiate pe jos
în mijlocul lor stă ea
privește fix peretele
împlinește treizeci de ani și încă vorbește cu umbrele
încă îi strigă numele în somn
mă apropii încet
mâna devine tot mai grea
incizia și ah țipătul
nu plânge lolita
sângele păsărilor ucise se varsă în aceeași mare
acolo unde poveștile se împlinesc
îi desfac pieptul
scot oul putred
și mă ghemuiesc în trupul ei

sunt pe un coridor
mă urmăresc ochi de sticlă de o parte și de alta
o pocnitură puternică și mă prăbușesc pe canapea
nu Mr. M
nu eu
am ucis-o pe lolita
dar nu mă crede
îmi umple pântecele cu vată
îmi coase pielea
în timp ce lolita îmi zâmbește din oglindă

șșș acum se sfârșește
zice Mr. M
trei doi unu
ședința s-a terminat
ne vedem lunea viitoare