Pe o buturugă mică,
Croitorul Aricică,
Face schițe, chibzuiește,
Și o listă întocmește,
Cu ce să ia, că ar vrea,
Firmă aș înființa.
*
Pân' acum lucra acasă,
Dar nevasta-i furioasă,
Căci îi face ațe, scame,
Iar aricioaicele-dame,
Intră-ncălțate cu fuga,
Iar ea muncește ca sluga.
*
Aricică tot socoate:
"Păi are mare dreptate,
Lasă că-ntr-o săptămână,
Va avea viață mai bună.
Voi chema azi un dulgher,
Să-mi ridice atelier."
*
A făcut ce și-a propus,
Meșterul a fost adus.
El și-a procurat halat,
Alb ca spuma, apretat,
Ațe, cupoane și ace,
Și-și cheamă nevasta-ncoace:
*
-Draga mea, ești mulțumită?
Casa va fi îngrijită,
Iar aici e treaba mea,
Singur îmi voi aspira.
Dar știi de ce te-am chemat?
Vreau să-mi fii asociat!
*
Aricioaica-i bucuroasă,
Fața-i este radioasă,
Și acceptă că ar vrea,
Să nu-i spună lumea rea,
"Nevasta lui Croitor",
Ci "Patroana", fraților!