cu gândurile prinse de toate autobuzele lumii
aștept să vină somnul ca un hoț și să mă deconecteze
din colțuri monștrii mă privesc cum îmi scot sufletul și-l pun în pahar

uneori nu ajunge patul ca o scândură
nici măcar tavanul aproape aproape sau
poezia în care te dezbraci /uneori
nimic nu ajunge să închizi ochii să arunci peștii ăia și să taci
atunci te aduni pe podea
și în tine stă un țipăt picior peste picior
și în tine se sparg valuri de coaste
și în tine nu mai ești tu

câtă liniște între noaptea mea și a ta cu gust de cafea
cu amprente de femeie frumoasă cu soare timid care vă mângâie trupul
niciun nor în inima ta
nicio ploaie.