spune-mi cum am să nasc arcul meu de cerc

care vagabondează ca ultimul cerșetor în străzile cu potențial de fericire

și la câte minute distanță să fie râsul fără să se plece servil

eu una m-am cam săturat de altarele găsite în piețele de figuranți

așa că fabric exiluri cât mai lungi

și tot atât de mari poeme pe care să le dau drumul

ca unor câini de vânătoare în pădurile cu scorburi în cuvinte

și degetul meu aș mai vrea să deseneze pe cer la răsărit un copil

și să nu mi se mai pirateze bătăile de ochi

când spun că-mi place să mă culc sub pietre cu călcâi