n-am știut să înțeleg ironia rătăcită
și imprecis am filozofat
în refugiul unui vis cu chip de femeie
dintr-un cârd de făpturi
dezbrăcate la umbra unui freamăt
ca într-un preludiu
al răbdării
dintr-un cântec

n-ai văzut că ai rămas singura virgină
valsând undeva la un stop
așteptându-mă ca pe un cal sălbatic
înfășurându-mi căpăstrul
cât mai strâns
în jurul meu
libertatea
striga

n-am să mai scriu neculese note
într-un solfegiu nocturn
am să-ți împletesc o stare
într-o noapte de îmbrățișări nesfârșite
așa cum numai iubirea știe
atât de devreme
uneori prea târziu.