Îmi deschisese ușa cu un surâs candid..
-Intră, răsună vocea lui, în tihna dintre gânduri
Intră, te așteptam de mult...
Intră și ia ce vrei.
Nu-mi trebuie nimic din ce-i al meu
și ce-i al meu de fapt? Nimicul, ia-l tu pe tot!
O, dar pașii mei frivoli acum mă stăpâneau,
iar neputința lor în suflet se- ncleșta
Și pragul fin al ușii, făr de zăvor curată
n-am îndrăznit să-l trec atunci
și niciodată.