Furia valurilor ce izbesc în mal
Se sparge-n spume și se risipește
Iar vuietele lor sunt un semnal
Că marea spre uscat se năpustește

Val după val se sparge murmurând
Și altele mereu vin la izbire
Iar iureșul acesta furibund
Pare să nu mai aibă contenire

Sub soarele din cer ocrotitor
Care ne dă lumină și căldură
În mare mă arunc nerăbdător
Să simt a valurilor izbitură

Iar când mă urc pe-un val unduitor
Cu creasta înspumată de furie
Ce-alergă către mal amețitor
Eu explodez atunci de bucurie

Îmi deschid brațele ca să-l cuprind
Iar el mi se strecoară mai departe
ÃŽn timp ce marea-n jurul meu mugind
Zburdă cu valuri mari și înspumate