O aricioaică bătrână,
Cu o batistă în mână,
Șade în baston, la poartă,
Parcă e-nrădăcinată;
Așteaptând pe puii ei,
Fata și doi băieței!
Dar de când s-au făcut mari,
Umblă prin urzici hoinari,
Uitând-o pe mama lor,
Ce se usucă de dor!
Cată' spre zare și tace.
Niciun ghemușor de ace,
Pe la ea n-a mai trecut,
Și cu cât drag i-a crescut!...
Durerea o chinuiește.
Fiica o disprețuiește,
Acum că e smochinită,
Cocoșată, urâțită,
Cu dureri la mâini, picioare,
Sau că e cicălitoare...
Of, își aminti săraca,
Că merse să-și vadă fata,
Și mâncând, scăpa pe ea,
Când din sos, ori vreo chiftea,
Atunci fiica ei, cea dragă,
O jigni spunându-i: "Babă
Neatentă și senilă",
Că ar hrăni-o din milă,
Căci are copilași mici,
Și-i dă și ei din furnici,
Și depuse efort mare,
Să strângă ceva mâncare.
A uitat că mama sa,
Muncea până se spetea,
Ca să îi dea ce-i mai bun,
Iată răsplata acum!
Suspină. Dar feciorașii?
Erau buni ca îngerașii!
Miloși, mămoși, respectuoși,
Îns-acuma-s cărpănoși,
De când și-au luat soții.
Numai soacră să nu fii!
Nurorile, bunăoară,
Nu-i spun mamă, ci "Povară",
Nu-i vorbesc, doar o insultă,
Că-i săracă, cam incultă,
Dar le-a dat băieții ei,
Arătoși ca niște Zei,
Și deștepți cum alții nu-s,
Dar șmechere i-au supus!
Plânge tare-ndurerată,
De spasme e scuturată!
Să-și verse amarul tot,
Căci pe fii îi doare-n cot,
Că a muncit,vai de ea,
Doar s-ajungă "cineva"!
S-a luptat și cu Roșcata,
Când aproape era gata,
Să-i mănânce pe copii,
(S-ar fi luptat și cu mii!)
Căci s-a strâns un ghemotoc,
Înțepând-o-n orice loc!
.........................
S-a retras în casa sa,
Pe o uzată saltea,
S-a culcat, c-a-ntunecat.
Doamne, cât a așteptat,
Sperând că se-ndură-un pui,
S-o vadă pe mama lui!...
Las' că va ieși și mâine,
Poate unul din trei, vine!
*
Ca o morală:
*
Tu, copile, ajuns mare,
N-ai simțire, nu te doare,
Să-ți uiți mama? Nu oftezi?
Ea nu vrea decât s-o vezi!
*
Azi părinte cu copii,
Mâine vei îmbătrâni.
Huzurește-n bună pace,
Dar răsplata ți se-ntoarce!