Bună timpule!
Mă știi? sunt eu, femeia ce-ți dă formă
Hei, mă simți?
Dacă n-aș fi eu, tu nu ai fi...
Poate o himeră fără margini

Hei timpule!
Luneci?
De nu mi-aș întinde palmele n-ai fi nici apă!
Eu îți dau glas și mi te fac trecut
Eu îți dau aripi să-ți numeri clipele

Stau braț la braț cu timpul meu
Oarecum mut, oarecum palid
El trece spre “a fost”
Eu merg spre “a fi”

Hei timpule, ia-mă la braț!