adeseori m-am certat degeaba
că nu mi-am băgat mințile-n cap
și am crezut că orice pagină următoare
este imaculată și plină de metafore cu ștaif

dar am întâlnit meschinăria
ieșită la rampă gata în cap să-ți dea
cu dinții rânjiți pe succesul muncit din greu
să muște mâna ce a hrănit-o la amiază și seara

cruzimea își striga

curios vecinul de peste drum
își scoate câinii de vânătoare din țarc
iar cu gândul desprins de pe umărul fragil
secerat de alicele neștiutoare de durerea oarbă

fără ochelari striga
cruzimea

destul se mușamaliza o țintă precisă
condamnată din start la pedeapsa capitală
rămânea scrijelit la o răscruce de drumuri pavate
suferințele și cruzimea unor semeni dispuși să ne calce

cu bocancii murdari
de noroi și durere
sub o talpă.