#pune-te la masă, stai zile întregi,
nopți vișinii, întocmai ca vinul,
ia-te de la un capăt la altul și rupe-te în fâșii,
pune-ți conturul să stea rezemat în coate
cu ochii deschiși#

M. a murit dintr-o dată
cu mâna pe clanță
după ce a terminat de decojit pereții,
a curățat până și țiglele de licheni
cu un cuțit cu mâner de piatră,
exersa arucături în dulap,
i-a decupat partea din față,
a scos grămezi mari de molii
care i se mai așează și acum pe genele fixe.

am auzit ca și-a crestat încheieturile,
a scris cuvinte de dragoste cu sânge
pe o foaie albă
pe care a ars-o în baie
și tot acolo a spart o cruciuliță,
a plâns și și-a smuls câteva fire de păr,
pentru că îi era frică să își taie scalpul.
a fost vinovată
și fiecare om cu care dădea mana
îi amesteca sângele cu argint viu.