cum aș putea să plec
dacă privesc dorința buzelor
și
strigătul trupului
în coapsa nopților reci
din iarna amurgului ademenit
de sâni

albi
sunt pașii zăpezilor
într-o pură curiozitate
o poveste a iubirii fulgului hoinar
oprit pe frunte
mereu
topit de căldură
stinge setea
unei cereri în căsătorie
cu un inel de gheață
și
montură albă

fulg după fulg
aleargă să prindă propriul buchet
din flori de gheață
mireasa iernii.