femeia e cea mai gravă boală de inimă
mi-a spus bunicul

ciuline dus de vânt de colo colo
mă agățasem în păcat
doar în nasturii zilei mă țineam

habar n-aveai că eu visam alene
nerușinate sentimente
rățuște mici
oligofrene

clopote fără sunet
îmi dăruiesc o inimă nouă
infatuată

ea
inocența salivei
o ia de la început