Februarie-i răcită!
Cât a fost de-nfofolită,
Tot o doare gâtul, capul,
O-nvăluie și stomacul!
*
O zi și-a uitat fularul,
Și Răcilă, el, ștrengarul,
S-a strecurat mișelește,
Zădărând-o. Azi tușește.
*
Strănutul, cum a aflat,
Þup și el l-a concurat!
Pe unde Tușilă este,
Nici Strănutul nu lipsește!
*
Energică Febra, iată,
Nu s-a lăsat așteptată!
A încins-o așa tare,
De stă nudă ca la mare!
*
Stă Februarie-n pat,
Cu frisoane-a delirat,
Până când Iarna-duioasă,
I-a dus medicul, acasă.
*
S-a-ntremat, dar e jurată,
Să nu mai stea dezbrăcată,
Căci se duce vremea sa,
Și n-a pus straturi de nea!