dezmint că mă-ndrept spre nicăieri
concret în timp nepetrecut
mai vreau să stau puțin
cu despletite nopți
în tresăriri

salvez iubirea ne-ncepută
nu-mi pasă de ce plouă-n vreme
când te sărut
alerg nenăscuta atingere
demult un chip

alung nedorința afară-n noapte
cu întredeschise lumini
aprind prezentul
să nu-mi mai fie frică
de ieri

strig negăsindu-mă ecou
în avalanșa din nesomnul de palme
și strâng bagajul
în neștiutul cufăr din lemn
de nuc.