Aș putea face din iubire o carte best-seller și s-ar numi fără îndoială
Cartea fără trup sau Cartea cu trupul gol, când aș atinge prima pagină
Aș simți nevoia acută să plec din casă, să vreau să-mi împart cu altcineva
Mâinile, cuvintele și mai ales corpul gol, alb, gata de imprimat povești
Pe epiderma subțire ca un strat proaspăt de zăpadă

nopțile petrecute cu tine
încă mai schelălăie prin pori
ca niște câini otrăviți

Ultima iubirea își linge ulcerațiile ca un înger băgat cu forța în colivie
Stă cu spatele, își țese moartea fir cu fir din propria piele
Îmi deschid viața ca și cum aș deschide un mort pe masa de disecție
Scot embrionul prematur, curăț până nu mai miroase nicio amintire
Doar o singură iubire schimbă structura și modelează forma corpului

nopțile petrecute cu tine
încă mai mișcă sub piele
ca niște viermi de care nu pot scăpa

Noaptea aud prin cămașa ta uitată pe scaun crengile cum foșnesc
Uneori te simt chiar pe tine cum te miști prin ea, la fel de viu
O poezie care se naște din sărăcie sau poate din răzbunare
Mă acopăr cu ea ca un fluture între două palme
Nu știu dacă voi muri sau dacă voi fi liberă

nopțile petrecute cu tine
sunt niște copii orfani
cu mâinile înghețate

Mă ascund în această carne pe care nu o cunosc
Și e ca și când aș aștepta fătul să prindă contur, oasele să se formeze
Mușchii să se prindă de ele, mă ascund în acest poem ca într-o mamă
Pe care nu am mai văzut-o de la naștere, nu știu dacă mă va primi
Sau mă va respinge, îi caut degetele, aș vrea să fim împreună

nopțile petrecute cu tine
sunt limbi de cuțit
nu pot fi ale mele

Eu nu mai scriu nimic de mult timp, în urma literelor locul se albește
Și dacă privești înapoi vei simți doar mirosul cum ustură nările
Pisica pufoasă mă linge de iarna din oase, dau pagina mai departe
Nu poate fi bucată din mine acest poem, când vei adormi
Am să mă uit la tine să-ți revăd partea cealaltă a trupului

nopțile petrecute cu tine
au ochi galbeni
și trăiesc pe lângă casele părăsite