Nu-i nici tânăr, dar nici unchi,
Cu petece în genunchi,
La coate uzat, cârpit,
Bombăne oftând, mâhnit:
"Am cântat la cel sărac,
N-a avut ce-mi pune-n sac!
Am cântat la cei avuți,
Cu alese vile, curți,
Ca la împărați vestiți,
Vă spun, nu vă uluiți,
Nu mi-au dat nicio neghină
Și m-au scos și prin grădină,
Furișat ca hoțomanu'.
-Să vii să ne cânți la anu',
Du-te, lasă-ne în pace!
Vorbe cu "vârfuri de ace"...
Am pierdut zile și nopți,
Să-i înveselesc pe toți.
Mi-am neglijat pui-mărunți,
Iar acum umblă desculți.
Am ajuns ca un cârpaci!
Nu-s maestru, da-s dibaci,
Mi-am cusut opt peticele,
Tot uzate, vezi prin ele!"
Tot trebăluind pe-o floare,
O albină călătoare,
Auzise ce a spus
Și-o înduioșă nespus!
A zburat la stup, în grabă,
Și s-a-ntors cu o desagă,
Cu haine cam demodate.
-Ia-le și-mbracă-te, frate!
Greierul a amuțit,
Respectuos i-a mulțumit,
Și de-atunci în nopți senine,
Cântă doar printre stupine!
.
Ca o morală:
.
Ai haine și nu le-mbraci?
Te rog, dă-le la săraci,
Vei vedea că într-o zi,
Domnul te va răsplăti!
Ești bogat și nu le dai?
N-o s-ajungi cu ele-n Rai!