Zambile, toporași și ghiocei
Vestesc din nou sosirea primăverii
Iar mugurii se dezmorțesc și ei
S-anunțe că e timpul reînvierii

Semețul soare cu a lui căldură
Topește mantia cea înghețată
Și verdele apare în natură
Să ne inunde parcă dintr-odată

De-acum ies gâzele din ascunzișuri
Ca să mișune peste tot pământul
Foșnind și bâzâind prin luminișuri
Ori luându-se la-întrecere cu vântul

E-o hărmălaie-acum de nedescris
Când razele de soare strălucesc
Se trezesc toate parcă dintr-un vis
Și toate spre lumină năvălesc

Iar păsările se întorc în zbor
Să-și reia locul în acest peisaj
Deoarece sosit-a timpul lor
Să-și facă iarăși cuib în mariaj

Și toată-această magică splendoare
Ce se petrece-ncet, pe nesimțite
Ne-ademenește să ieșim la soare
Să repornim pe drumuri îndrăgite